- cretă colorată şi cărbune pe o piatră de mormânt -
Prigoriile descântă un cântec al ploii.
Şi-un potop fierbinte se revarsă din tăriile orbitoare ale amiezii.
Vântul s-a ascuns în crăpăturile pamântului, pe sub pietrele de cretă, prin haţişurile chircite-n aşteptatre. Vântul tace.
Totul tace. Numai prigoriile cântă un descântec al ploii.
Şi acum, când soarele e răstignit pe crucea zilei, amintiri de ieri se oglindesc în rugăciuni de azi, ca-n apa adâncilor fântâni, prefirând alene luciri de timp în stropi de vreme.
Gândul lunecă. Se-ntoarce. Se agaţă firav şi tresare. Caută să se strecoare printre genele lăsate... printre genele lăsate, scobind cotloanele orbite ale privirii. Gândul caută scăpare prin gura mută.
Gândul se zbate. Gândul se zbate.
Se zbate.
Se zbate şi apoi... se-ncheagă ostenit... lunecă... lunecă... tresare... se-ntoarce... şi iarăşi...
... Doamne Dumnezeule ! Tu care eşti în ceruri...
Morţii de ieri au început să se usuce, ca şi morţii de alaltăieri... ca şi cei de azi... ca şi cei de mâine...
... Morţii de mereu nu au duhoare ! Aşa cum nici muştele nu mai au vlagă...
Şi atunci cum să zboare gândul spre stârvul păcatelor ?
O ! Doamne ! facă-se voia Ta ! Acum şi mâine, şi-n vecii vecilor !
Nici colbul drumului nu se ridică, nici frunzele sfărâmate prin pulberi nu mişcă, nici măcar fumul nu înfăşoară lumina... Nici setea nu mai sporeşte durerea... Nici spaima nu mai asudă conştiinţa.... Si cum ar mai putea gândul să măsoare păcatul ?
Păcatul.
Păcatele.
Ale fiecăruia. Ale tuturor.
Doamne ! Apa noastră cea te toate zilele dă-ne-o nouă astăzi !
Mâinile încearcă să se strângă, adunând puterea deznădejdei.
Mâinile vor să se ridice în mişcarea supusă a-ngenunchierii. Mâinile vor să se roage, dar nimic nu adie sub pielea veştedă.
Doamne ! Iartă-ne nouă greşelile, deşi noi n-am iertat niciodată greşiţilor noştri...!
Mâinile vor să se roage, dar rămân ţintuite-n nemişcare... ca h ăţişurile.
Şi gândul... gândul iarăşi tresare, se agaţă, învie, doreşte să strige, să vadă, să ceară... gândul se zbate... se zbate...
... Se zbate...
Doamne ! Izbăveşte-ne pe noi...
Afară, de jur împrejur, totul tace.
Numai prigoriile descântă un cântec al ploii.
