joi, 31 ianuarie 2008



DESTAINUIND LEGENDA
- schiţă de plan; acrilat pe sticlă -

Mamei mele

TIMPUL: un prunc care chelălăie risipirea cernută a clipelor, un prunc odios şi strident, strident şi tiranic.


LOCUL: un ţărm pustiu al unei insule pustii, înconjurată de o mare ce va deveni pustie.


DECORUL: foşindu-şi culorile, oceanul învălmăşitelor minuni îşi unduieste lentele valuri de amurg, aproape tăcut, deasupra unei mari de-un albastru de cer târziu. Rapel al brizanţilor ce-şi rostogolesc în tării simfoniile de revoltă fluidă, plaja-şi poartă podoaba de ape sfâşiate în horbote de mişcare dansantă. Aburi de alge şi bure de seară sărată învăluiesc stâncile frânte ce răsar din nisipuri. Sunt nestemate zvârlite şi răspândite aici, la adăpostul Acestei Faleze.


REGIZORUL: spre urechile înmărmurite un vaier ce chemă, susură şi adună suma amintirilor la produsul suferinţelor.


PERSONAJELE: o femeie, un bărbat, o pasăre şi un cor (antic).


ACTIUNEA: poate răsuflarea Lui, poate vântul îndrăzneţ, poate doar dorinţa ca vântul; vânt se strecoară pe faţă, pe spate şi iar şi iar, pe sâni, pe şolduri, şi iar pe coapse, pe trupul drept, prea drept, împietrind spre înalt măiastra cioplire ce pare crescută din Malul Lumii, ca să ceară Vremii, mândră, eternitatea momentelor trecătoare. Puterea vrajită, izvorâtă din stâncă, a oprit pletele din tresăltarea lor uşoară; farmecul le-a închegat, bazalt negru, lucios şi fierbinte.


FINALUL: numai privirea dureros de vie mai cuprinde întreg necuprinsul pe care, fior de dor, fugind către neguri, umbră printre mişcătoarele umbre, opintire de speranţă purtată de voinţa vâslelor, galera piere absorbită-n imens;


AUGURII: ca o sfidare adusă absolutului eteric şi echivoc, ţipătul aripilor descântă imuabile incertitudini; pe rănitele bolţi sunt schimbatoare viclenii; şi, nestatornicii sunt scrise în curbe, în lunecări, tăişuri rapide, aproape căderi şi spirale.


CORUL: ca bătăile unei alte inimi, bufniturile lichide cresc de jur împrejur, suverane.


PASAREA: un pescărus fără cer, fără mare, fără vânt; doar un pescaruş fără suflet.


FEMEIA: imobilitatea, desăvârsire a mişcării şi dorul şi visul şi forţa aşteptării.


BARBATUL: oricine; astăzi Tezeu.